„Singura democrație din Orientul Mijlociu” – una dintre cele mai puternice sintagme care definesc Israelul – începe să se subțieze. Țara se învârte în jurul unui singur om și a intereselor sale.
Netanyahu a reușit să forțeze al treilea rând de alegeri. Dacă anticipatele din aprilie i-au fost necesare pentru a ocoli audierea necesară punerii sub acuzare, iar cele din septembrie pentru a-l împiedica pe Procurorul General să prezinte Președintelui și Knessetului actele de acuzare, alegerile din 2 martie, pe care nu și le dorește decât el, vor fi pentru a-i asigura imunitatea.
Pe scena politică israeliană nu există lideri politici care să-i țină piept. Cei din Kahol Lavan (Albastru Alb) sunt încă neexperimentați și chiar dacă până și Israel Hayom, oficiosul premierului, îi dă cu 3-4 mandate înaintea Likud, e greu de crezut că-și vor putea fructifica avantajul ulterior, la masa verde. Vulpoiul bătrân Lieberman de la Yisrael Beiteinu n-are tracțiune electorală.
De câteva zile, Canal 13 transmite o serie de reportaje „la catafalc”: „Netanyahu, ultima luptă”, despre viața și opera politică a acestuia. Duminică e anunțată altă producție – „Zilele lui Netanyahu”. Se întreține iluzia de crepuscul, care nu mi se pare că ar ilustra realitatea politică.
Ieri seară, Lieberman ieșise cu o declarație care i s-a părut că l-ar putea păcăli pe Bibi: „Dacă se va pune problema, sunt de acord ca Netanyahu sa fie amnistiat, în schimbul retragerii din politică. Nimeni nu vrea să vadă un prim-ministru în pușcărie”. Azi-dimineață, naivul Benny Gantz, co-liderul incoruptibililor de la Kahol Lavan, s-a grăbit să se declare de acord cu acest gheșeft.
Sursă Foto: Benjamin Netanyahu / Facebook